Cronică

Sec. XII-XV — întemeierea mănăstirii rupestre «Bunavestire», întemeietorii nu se cunosc;

24 ianuarie 1495 — Binecredinciosul Voievod Ştefan cel Mare întăreşte prin uric împărţeala între urmaşii lui Sima Rugină, printre care şi satul Saharna din ţinutul Orheiului (prima atestare documentară a localităţii Saharna);

24 februarie 1602 — Voievodul Ieremia Movilă, după moartea Vornicului Bucium, aprobă ca satul Saharna şi o treime din moşie să rămână în posesia văduvei Antemia şi a feciorilor ei;

23 martie 1733 — satul Saharna devine proprietatea boierului Constantin Hrisoverghi;

1776 — întemeierea în cinstea Sf. Treimi a mănăstirii terestre de către Schimonahul Vartolomeu Ciungu, originar din Ukraina;

1783 — Băneasa Măria Calimah dăruieşte de zestre moşia Saharna nepoatei sale, Smaranda, fiica lui Enache Hrisoverghi, danie ce a fost întărită cu Carte Domnească în anul 1785 de către Alexandru loan Mavrocordat;

1795 — Stolnicul Enache Hrisoverghi înzestrează nelegal schitul Saharna cu 120 desetine de pământ;

1798 — soţia lui Hrisoverghi, Spătăreasa Ancuţa face o dăruire repetată a moşiei Saharna, care de data aceasta este dată de zestre surorii mai mici a Smarandei, Mărioara;

1800 — are loc o judecată, care o face pe Smaranda posesoarea de drept a moşiei Saharna;

1818 — se încep lucrările de construcţie a bisericii de vară;

1821 — biserica de vară este sfinţită în cinstea Preasfintei Treimi, se presupune că de către Mitropolitul Veniamin COSTACHI;

1837 — s-a renovat catapeteasma bisericii;

11 octombrie 1838 — egumenul Tarasie, care timp de 19 ani fusese stareţ al mănăstirii Saharna, a trecut pe un an la mănăstirea Hârbovăţ, pentru a «orândui lucrurile»;

1842 — decedează subit egumenul Onisifor şi după regulă se face un act de transmitere a patrimoniului următorului superior, anume părintelui Tovie; tot în acest an este desfiinţată abuziv Mănăstirea Horodişte şi transformată în schit subordonat Mănăstirii Saharna;

1857 — sub conducerea părintelui-stareţ Serafim, se restaurează mănăstirea rupestră, care ajunsese într-o stare avansată de deteriorare;

21 decembrie 1869 — stareţul Vladimir adresează o scrisoare Consistoriului (organ gubernial administrativ şi disciplinar în conducerea Bisericii) rugând să i se permită tăierea şi comercializarea a 60 desetine de pădure din moşia mănăstirii «pentru a îmbunătăţi situaţia financiară»;

20 decembrie 1871 — pe contul mănăstirii au fost vărsate 4918 ruble de argint;

1883 — s-a construit biserica de iarnă, o biserică nu prea mare, sub formă pătrată, în stil arhitectural moldovenesc, sfinţită în cinstea Naşterii Maicii Domnului;

2 iunie 1894 — mănăstirea Saharna dă unter-ofiţerului Vasile Francovski în arendă pentru 6 ani moara de apă de la schitul Horodişte contra unei plăţi de 25 ruble anual;

27 iunie 1896 — stareţul Nicodim cere, printr-un demers, permisiunea Consistoriului de a deschide pe moşia mănăstirii o carieră de extragere a cotileţilor, care «o să aducă mare profit», «în prezent, scrie el, mănăstirea are bonuri de 8000 de ruble în instituţiile creditare, dispune de 430 puduri de grâu, 110 puduri de porumb, 60 puduri de orz şi 120 puduri de culturi boboase»;

1900 — s-a renovat mănăstirea rupestră de către locuitorii Saharnei Ipolit Terleţki şi Vasile Corneanu, renovare, care a afectat aspectul interior şi cel exterior al mănăstirii, atunci a fost demolat peretele natural dintre biserică şi chiliile ce îi erau alăturate, ridicându-se pereţi noi din «cotileţi» (blocuri de piatră calcaroasă de forme regulate);

4 octombrie 1903 — stareţul Iosif depune la Consistoriu o cerere, prin care roagă să i se permită să cheltuiască 1700 ruble «pentru a cumpăra o batoză cu paravic şi minoc»;

1904 — «…mănăstirea Saharna posedă 420 desetine de pământ. Are o populaţie de 20 de călugări, toţi moldoveni. Are o bibliotecă de cărţi româneşti şi slave. Liturghia se oficiază în două limbi, în bibliotecă se află următoarele cărţi vechi rare: un Evanghelion tipărit la Lipsca, în 1722, un alt exemplar din 1743; Irmologhion din 1775; Cinul de înmormântare a preoţilor de mir, tipărit în anul 1650 pe timpul Mitropolitului Ştefan şi al lui Matei-Vodă; Învăţămintele lui Dositheiu, în limba slavă, tipărit la 1628; un Iconion tipărit la Vâlna în 1618»;

1900-1911 — când mănăstirea a fost condusă de stareţii losif şi Inochentie, au fost ridicate o moară (astăzi nu mai este), o magazie şi arhondaricul (casa de oaspeţi);

1913 — mănăstirea a fost vizitată de publicistul şi scriitorul rus V.V.Rozanov, care era o bună cunoştinţă a moşieresei Eugenia Apostolopulo;

1936 — tentativă a autorităţilor de trecere a mănăstirii la stilul nou (calendarul gregorian), din cauza nesupunerii călugărilor mănăstirea este închisă temporar de către şeful de post, iar mai pe urmă transformată în mănăstire de femei cu numele «Regina Maria”;

1964 — autorităţile sovietice închid mănăstirea şi o transformă în spital de psihiatrie;

19 aprilie 1991 — redeschiderea mănăstirii de către Mitropolitul Vladimir CANTAREAN şi numirea în funcţia de stareţ a arhimandritului Adrian BACIU.

21 decembrie 1995 – beatificarea Egumenului Macarie TINCU, duhovnic la Mănăstirea Saharna până la 1964.

1992-1998 — restaurarea si înfrumuseţarea bisericii centrale a mănăstirii cu pictură interioară şi o minunată catapeteasmă din lemn de paltin executată în or. Gura Humorului, România.

2000 — s-a construit un mic paraclis în cinstea Icoanei Maicii Domnului de Poceaev.

19 ianuarie 2004 — vizitarea mănăstirii de către Excelenţa Sa, Vladimir VORONIN, Preşedintele Republicii Moldova.

2005-2010 — lucrări de înfrumuseţare a bisericii de vară, a celei de iarnă şi a mănăstirii rupestre reparaţie generală.

2009 până în prezent construcția catedralei «Învierea Domnului» 


În sus