Adormirea Maicii Domnului cinstită la Mănăstirea Saharna.

9:37, duminică, 28 august, 2016

Azi se cântă în Biserici la aleasa-ți prăznuire, multe imnuri preafrumoase slăvind sfânta-ți adormire…

,,Ce cuvânt ar putea lăuda cu vrednicie, sau înfăţişa măcar în parte mulţimea, felurimea, belşugul şi bogăţia binefacerilor a Maicii Domnului şi a darurilor de obşte şi particulare ce decurg fără încetare ca nişte râuri veşnice din adâncul milei Ei, din care cele mai multe sunt neştiute de cei mulţi, ca să nu zic de toţi. Dar şi-ar putea închipui cineva întrucâtva bunătatea Ei dumnezeiască faţă de noi, dacă s-ar gândi la duioşia, la dragostea şi la gingăşia inimii preamiloase şi preaduioase a unei mame faţă de copilul ei frumos şi bun, mai ales dacă e singurul ei născut şi prea iubitor şi se află la vârsta copilăriei. Mama aceasta uită de toate ale sale, ba mai mult, chiar şi de ea, aproape cu totul, şi se dăruieşte întreagă copilului preaiubit şi grijii de el, trăind mai mult în el decât în ea. De aceea, când acela e bolnav şi necăjit, suferă cu el; când acela plânge, plânge cu el; când se bucură, se veseleşte cu el; şi ca şi când ar fi propriul ei mădular, sau partea cea mai lăuntrică a ei, suferă împreună cu el de întâmplările şi pătimirile lui, mai bine zis, şi-ar da bucuros chiar şi propria ei viaţă pentru viaţa lui. Dacă va cugeta deci cineva la acestea şi la cele asemenea, îşi va închipui puţin adâncul dragostei, grija şi duioşia Maicii Lui Dumnezeu faţă de noi. Mai bine zis, dacă trebuie să spunem adevărul, aşa de mult se deosebeşte duioşia Ei mai înaltă decât orice duioşie faţă de noi, de duioşiile cele mai miloase de mamă, …cât de mult se deosebeşte bunătatea de răutate şi adevărul de rătăcire.’’ Teofan al Niceii († 381)


În sus