Sunteți scrisoare a lui Hristos, slujită de noi, scrisă nu cu cerneală… (II Cor. 3, 3)

4:36, duminică, 27 mai, 2018

Cincizecimea este praznicul plinătății harurilor lui Dumnezeu, pe care Duhul Sfânt, „Dumnezeu și îndumnezeitor le lucreaza în oamenii cei credincioși“. Cunoașterea ființării celei întreit una a lui Dumnezeu, tămăduirea și îndumnezeirea, mântuirea și unirea umanității odinioară scindate, prin plinătatea Duhului revărsat peste Apostoli, acestea sunt marile teme ale praznicului Cincizecimii, așa cum apar ele în textele liturgice. Întâi de toate, Cincizecimea comemorează evenimentul ținând de istoria măntuirii, al revărsări Duhului Sfânt, Cel făgăduit de Hristos. Textele liturgice ne arată că aceasta plinătate și împlinire a misterului pascal, înseamnă în același timp și plinătatea autorevelării lui Dumnezeu.

„Lumina este Tatăl, Lumina este Cuvântul, Lumina este Sfântul Duh, Carele a fost trimis Apostolilor în limbi de foc; și printr-însul toată lumea se luminează a cinsti pe Sfânta Treime“.

Sărbătorind praznicul însă, nu rămânem doar la valoarea lui istorică ci actualizăm evenimentele. Pogorârea Duhului Sfânt a avut o însemnătate covârșitoare pentru Biserica ce se năștea la Cincizecime, turnând în ea Duh de viață nouă, dar Duhul a rămas până astăzi la fel de prezent și activ în Biserică, la fel de important pentru ea, ca și în ziua Cincizecimii. În și prin Biserică, Duhul menține veșnic nestinse limbile Sale de foc, ea fiind fântână nesecată a darurilor Duhului revărsate din abundență la Cincizecime. „Biserica, întrucât trăiește în lume și pentru lume, are nevoie să fie înnoită continuu prin energiile Sfântului Duh,“de aceea în cultul său este nelipsită rugăciunea:

„Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Carele pretutindenea ești și toate le plinești, Vistierul bunătățlor și Dătătorule de viață , vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată spurcăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre“.

„Creat după chipul lui Dumnezeu, născut după modelul unic al lui Hristos, chip al Tatălui, omul e chemat să devină în sine o unitate întreită, persoană în comuniune, nu doar individ lângă alți indivizi, ci parte conștientă a ființei <<în Hristos>>, Care a asumat omenitatea“. De aceea ne rugăm pentru pogorârea Sfântului Duh, deoarece Acesta ne face duhovnicești, după chipul Său, adică reface în noi chipul lui Dumnezeu întunecat prin cădere. Când Duhul Sfânt, Împăratul cel ceresc petrece întru noi, atunci suntem în cuprinsul împărăției și chiar în viața aceasta fiind, pregustăm bunătățile viitoare, stăm la masă cu Avraam, cu Isaac și cu Iacov, la cina Fiului de Împărat.

PS Sofian Brașoveanul