Slujba Cuviosului Macarie

După obişnuitul Psalm, se cântă:  Fericit bărbatul…, starea întâi.
La Doamne, strigat-am… se pun stihirile pe 8, glasul al 4-lea :
Podobie : Ca pe un viteaz…

Nicidecum nu te-ai înşelat de dulceţile trupului, nici de mărirea veacului acestuia trecător nu te-ai amăgit cu ispi­tele, părinte Macarie; ci cu totul te-ai arătat slugă bună Stăpânului, primind jugul cel prea bun şi sarcina cea uşoară a vieţii celei curate; pentru aceasta te fe­ricim. (de 2 ori)

Ascultând pe Stăpânul tău, Cel ce zice prin rostul Său: Cel ce voieşte a urma după Mine, să lepede toată voia sa trupească şi Crucea să-şi ia şi să vină după Mine, din pruncia ta ai ur­mat aceasta, lepădându-te de cele trecătoare, preacuvioase Macarie. (de 2 ori)

Pavel apostolul, vasul cel sfânt al alegerii, zice: Pe cei slabi şi pe cei simpli i-a ales Domnul, ca să înfrunte pe cei tari ai lu­mii acesteia; ceea ce mărturi­sim pentru tine, cuvioase, că simplu fiind între oameni, ca un prunc fără prihană, cu fericire te-ai prea­mărit.

Ostenelile trupului, înfrânarea poftelor şi privegherea de toate nopţile, smerenia cea către toţi şi blândeţile te-au preamărit şi vestit te-au arătat tuturor credin­cioşilor, părinte Macarie; deci, ca cel ce ai mare îndrăzneală către Stăpânul, roagă-te ca şi noi să ne mântuim.

Ca o stea fiind luminat de ra­zele Soarelui celui înalt şi lu­minat Iisus Hristos, luminează-ne sufletul celor ce suntem în­tunecaţi de norul ispitelor şi de rele supărări, ca să putem fi fiii luminii prin candelă aprin­să, ieşind spre întâmpinarea Mi­relui şi Stăpânului.

Pe noi care te fericim cu cre­dinţă şi prăznuim prin glasuri de laudă pomenirea ta, de tot necazul şi patima, de boli şi moarte năpraznică, din primejdii şi din nevoi izbăveşte-ne te rugăm; ca să fericim îndrăznirea ce o ai către Stăpânul Hristos, ca o slugă credin­cioasă, preafericite părinte.

Slavă…, glasul al 2-lea
Precum oarecând porumbelul a vestit lui Noe contenirea po­topului şi înduplecarea Stăpânului, aşa şi sfintele tale moaş­te, fericite, ne-au pricinuit înce­tarea tuturor scârbelor, iar tu vestitor de bucurie te-ai arătat. Pentru aceas­ta toţi cu un glas te fericim şi cu credinţă alergăm la ajutorul tău; ca prin rugăciunile tale cele bine primite lui Dumnezeu, să scăpăm de toată ispita şi să ne împărtăşim veşnicei Împă­răţii Cereşti.

Şi acum…, a Născătoarei, asemenea 
Trecut-a umbra legii şi harul a venit, căci precum rugul n-a ars fiind aprins, aşa şi Tu, Fecioară ai născut şi Fecioară ai rămas, în locul stâlpului celui de foc a ră­sărit Soarele Dreptăţii, în locul lui Moise, Hristos, mântuirea sufletelor noastre.

Ieşire cu cadelniţa (Vohodul)
Strana: Lumină lină… 
Prochimenul zilei şi Paremiile.

Din Înţelepciunea lui Solomon, citire:
(III, 1-9)

Sufletele drepţilor sunt în mâina lui Dumnezeu şi nu se va atinge de ele munca. Părutu-s-a în ochii celor nepricepuţi a muri şi s-a socotit pedepsire ieşirea lor, iar ei sunt în pace. Că înaintea feţii oamenilor de vor lua şi muncă, nădejdea lor este plină de nemurire; şi puţin fiind pedepsiţi, cu mari faceri de bine se vor dărui. Că Dumnezeu i-a ispitit şi i-a aflat Luişi vrednici. Ca aurul în topitoare i-a lămurit pe ei şi ca o jertvă de ardere întreagă i-a primit. Şi în vremea cercetării Sale vor străluci şi ca scânteile pe paie vor fugi. Judeca-vor limbi şi vor stăpâni popoare şi va împărăţi întrânşii Domnul în veci. Cei ce nădăjduiesc spre Dânsul vor înţelege adevărul şi credincioşii în dragoste vor petrece cu Dânsul. Că har şi milă este întru cuvioşii Lui şi cercetare întru aleşii Lui.

Din Înţelepciunea lui Solomon, citire:
(V,15-VI,3)

Drepţii vor trăi în veci, răsplata lor este la Domnul, Cel-Preaînalt îi are în grija Sa. De aceea vor primi din mâina chiar a Domnului cununa împărătească a strălucirii şi diadema frumuseţii, căci ei de dreapta Lui vor fi păziţi şi ocrotiţi vor fi ca de un scut, de braţul Său. Cu aprinsa gelozie drept armură El va înarma făptura spre a-Şi numici vrăjmaşii, şi cu dreptatea împlătoşat coif îşi va pune dreapta judecată, sfinţenia Şi-o va facescut nebiruit. Din aspra Sa mânie, o sabie ascuţită şi-ntregul univers porni-va la război alături, să-i înfrunte pe cei lipsiţi de minte. Fulgere vor ţâşni, cu vârful drept la ţintă, din arcul bine-ntins al norilor zburând; din praştie, puzderie de grindini mânioase; spre ei se-ndreaptă furia din clocotele mării şi fluvii în puhoaie vor trece peste ei; o cruntă vijelie îi va biciui din faţă şi-i va zvârli prin aer precum un uragan. Astfel nelegiuirea va pustii pământul întreg şi răutatea va răsturna din tronuri pe cei puternici. Voi, regi, ascultaţi şi înţelegeţi! Învăţaţi-vă, voi, cei ce judecaţi marginile pământului! Plecaţi-vă auzul, voi cei ce stăpâniţi peste mulţimi şi care vă trufiţi cu mulţimea neamurilor. Căci Domnul este Cel ce v-a dat stăpânirea şi puterea este de la Cel Preaînalt.

Din Înţelepciunea lui Solomon, citire:
(IV, 7-15)
Dreptul de va ajunge să se sfârşească, întru odihnă va fi. Că bătrâneţile sunt cinstite, nu cele de mulţi ani, nici cele ce se numără cu numărul anilor. Şi cărunteţile sunt înţelepciunea oamenilor şi vârsta bătrâneţilor viaţă nespurcată. Plăcut lui Dumnezeu făcându-se, L-a iubit, şi vieţuind între păcătoşi, s-a mutat. Răpitu-sa ca să nu schimbe răutatea mintea lui sau înşelăciunea să înşele sufletul lui. Că râvna răutăţii întunecă cele bune şi neînfrânarea poftei schimbă gândul cel fără de răutate. Sfârşindu-se peste puţin, a împlinit ani îndelungaţi; că plăcut era Domnului sufletul lui. Pentru aceea s-a grăbit a-l scoate pe el din mijlocul răutăţii. Şi popoarele văzând şi necunoscând, nici punând în gând una ca aceasta; că har şi milă este întru cuvioşii Lui şi cercetare întru aleşii Lui.

Litia 
Stihirile, glasul 1 :

Pe cel mai mic între sate şi nesocotit, Saharna, cu nevoinţa ta l-ai preamărit şi cu viaţa cea fără prihană, preacuvioase pă­rinte, între cetăţile cele vestite l-ai înălţat; şi apa izvorului cel făcut în cinstea ta o ai sfin­ţit şi tuturor izvor de tămăduiri o ai arătat. Iar acum ţara noastră cea dreptmăritoare cu daru­rile tale o veseleşti; tămăduiri întru neputinţe dăruindu-ne şi apărându-ne de ispitele vrăjma­şului pe noi cei ce cu credinţă năzuim sub acoperământul tău. Roagă-te Domnului Dumnezeu, să ne dăruiască nouă iertare de păcate şi mare milă.
Cu nebiruită vitejie, cuvioase părinte, şi cu preaînaltă înţelep­ciune, luptându-te împotriva pa­timilor, şi toată deşertăciunea urând, nicidecum nu a putut vi­cleanul vrăjmaş să te înşele, precum oarecând pe strămoşi, prin gustarea celor oprite, sau cu ridicarea firii împotriva Zi­ditorului; ci cu amărăciunea înfrânării, ca şi cu o preadulce desfătare petrecându-ţi toată viaţa, desăvârşită smerenie ai câştigat. Dar Domnul, Cel ce preamăreşte pe slugile Sale, te-a descoperit ca o co­moară izvorâtoare de tămăduiri, tuturor celor ce pătimesc. Roa­gă-te dar pentru sufletele noastre.

Slavă…, glasul al 5-lea 
Cuvioase părinte, din pruncie faptelor celor bune urmând şi viaţă fără prihană prin muncă câştigând, vas ales te-ai arătat al Sfântului Duh şi de la El învrednicindu-te de harul minunilor ai întărit pe oameni în frica Domnului. Iar acum cu strălu­cirea dumnezeieştilor raze luminându-te, roagă-te lui Hristos Dumnezeu, să lumineze ochii noştri cei sufleteşti, ca să nu ne poticnim întru întunericul pă­catelor, părinte Macarie.

Şi acum…, a Născătoarei
Biserică şi uşă eşti, palat şi scaun împărătesc, Fecioară cu totul cinstită, prin care Mântuitorul meu Hristos Domnul S-a arătat celor ce dormeau întru întuneric, Soarele dreptăţii fiind; vrând să lumineze pe cei ce i-a zidit după chipul Său cu mâina Sa. Pentru aceasta cu to­tul lăudată, ca ceea ce ai agoni­sit îndrăzneală ca o Maică că­tre Dânsul, roagă-te neîncetat să se mântuiască sufletele noastre.

Stihoavna 
Stihirile, glasul 1 :
Podobie : Prealăudaţilor mucenici…

Părinte Macarie, de mic ţi-ai înfrânat poftele şi toată voia dulceţii trupului o ai lepădat, şi cu vitejie împotriva şarpelui te-ai luptat, prin post şi prin rugăciuni, până l-ai biruit; pen­tru aceasta cununa ostenelilor de la Domnul Dumnezeu ai primit.

Stih:Cinstită este înaintea Domnului moartea cuviosului Lui.

Nu sânge, nici trup ai biruit, de trei ori fericite, ci pe vrăj­maşul diavol, care a izgonit pe Adam, pe Eva şi pe noi pe toţi din rai, cu sfatul cel viclean şi înşelător spre pomul cel oprit. Dar, ca iarăşi toţi să câştigăm fericirea, roagă-te către Domnul.

Stih:Fericit este omul, care se teme de Domnul, întru puruncile Lui va voi foarte.

Pe noi cei de tot îngreuiaţi cu sarcina poftelor, şi cu ispite­le bolilor; care nu cutezăm să ridicăm ochii spre mila Stăpânului, acoperă-ne, sfinte, cu ha­rul tău, şi ne izbăveşte din ne­voi prin mijlocirea ta, rugându-te către Domnul Dumnezeu.

Slavă…, glasul al 6-lea
Cuvioase părinte, glasul Evangheliei Domnului ascultând, lumea ai părăsit şi bogăţia şi mă­rirea întru nimic le-ai socotit şi către toţi ai strigat: Iubiţi pe Dumnezeu şi veţi afla har veş­nic şi fără de sfârşit! Să nu cin­stiţi nimic mai mult decât dra­gostea Lui, ca întru slava Sa, când va veni, să aflaţi odihnă sufletelor voastre, împreună cu toţi sfinţii. Cu ale cărora rugă­ciuni, Hristoase, păzeşte şi mântuieşte sufletele noastre.

Şi acum…, a Născătoarei
Născătoare de Dumnezeu, tu eşti viţa cea adevărată, care ai odrăslit rodul vieţii; ţie ne ru­găm: Roagă-te, Stăpână, cu Cu­viosul Macarie şi cu toţi sfinţii să se miluiască  sufletelenoastre.

Acum slobozeşte… Sfinte Dumnezeule…
La binecuvântarea pâinilor, troparul sfântului, 
glasul 8 (de două ori)

Întru tine, părinte, cu osârdie s-a mântuit cel după chip, că luând crucea, ai urmat lui Hristos şi lucrând, ai învăţat să nu se uite la trup, căci este trecător, ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta cu îngerii împreună se bucură, preacuvioase părinte Macarie, duhul tău.

Născătoare de Dumnezeu, Fecioară… (o dată)

La Dumnezeu este Domnul… troparul sfântului de două ori,
 Slavă… Şi acum…, al Născătoarei.

După întâia Catismă, Sedealna, gla­sul l, podobie:  Mormântul Tău…

Din boli, din nevoi, din du­reri şi din patimi scapă, sfinte, pe cei ce te cinstim; degrab ascultându-ne când strigăm cu osârdie: O, Macarie preafe­ricite şi bune, întinde-ţi mâinile către Stăpânul şi-L roagă, ca toţi să ne mântuim. (de două ori)

Slavă… Şi acum…, a Născătoarei
Pe noi cei ce am căzut în pă­cate grozave şi robi ne-am osândit tiraniei celei crude a şarpe­lui celui viclean şi pierzător neamului omenesc, prea-milostivă Fecioară nu ne părăsi, nici să ne treci cu vederea, că poţi a ne mântui.

După a doua Catismă, Sedealna, gla­sul al 4-lea, 
podobie:  Spăimântatu-s-a Iosif…

Ca un înger pe pământ, viaţa ta ţi-ai săvârşit în post şi în ru­găciuni, ziua şi noaptea petrecând; ca să înfrângi pornirea is­pitelor, cu care te-ai luptat, ca un ostaş adevărat al Domnului,a Cărui voie ai împlinit din tine­reţe, Macarie, şi toate întru ni­mic le-ai socotit, pentru aceasta şi noi cu credinţă te lăudăm  şi te preamărim. (de două ori)

Slavă… Şi acum…, a Născătoarei
Iosif s-a spăimântat, în mintea sa luptându-se, cum Hristos S-a zămislit în pântecele tău cel sfânt, ştiindu-te neispitită de nuntă; iar dacă a gândit la cele vechi minuni, la rugul cel nears şi la toiagul cel odrăslit, s-a dezlegat mirarea sa şi a grăit, prealăudată Mireasă: Fecioara naşte şi după naştere iarăşi rămâne fecioară.

Polieleul: Robii Domnului…

După „Lăudaţi numele Domnului…”, se cântă Mărimurile Cuviosului:

Fericimu-te pe tine, preacuvioase părinte al nostru Macarie, şi cinstim sfânta pomenirea ta, povăţuitorule al călugărilor şi împreună vorbitorule cu îngerii.

Stihuri:

• Aşteptând, am aşteptat pe Domnul şi a căutat spre mine, şi a auzit rugăciunea mea.
• Genunchii mei au slăbit de post şi trupul meu s-a schimbat pentru lipsa untdelemnului.
• Întors-ai plângerea mea spre bucurie, rupt-ai sacul meu şi m-ai încins cu veselie.
• Şi să ştiţi, că minunat a făcut Domnul pe cel cuvios al Său.
• Lăudase-vor cuvioşii întru slavă şi se vor bucura întru aşternu-turile lor.

După Polieleu, Sedealna, glasul al 4-lea, 
podobie: Degrab ne întâmpină…

Degrabă izbăveşte-ne din neca­zuri, pe noi cei ce te-am câştigat folositor în nevoi, mărite Macarie; apără, mântuieşte de boli tot poporul; roagă-te îndelung şi înduplecă pe Stăpânul spre noi cei ce prăznuim sfântă pomeni­rea ta. (de două ori)

Slavă… Şi acum…, a Născătoarei 
Spre tine am năzuit noi, toţi cei ce sântem cuprinşi de boli năpraznice, sufleteşti şi trupeşti, strigând cu osârdie: Maică prea­fericită, apără, izbăveşte de ne­voi şi de scârbe a ta moştenire; ne rugăm şi ne smerim noi ne­vrednicii.

Apoi Antifonul întâi al glasului al 4-lea: 
Din tinereţile mele multe patimi se luptă cu mine…

Prochimen, glasul al 4-lea:

Cinstită este înaintea Domnului moartea cuviosului Lui.
Stih :Ce voi răsplăti Domnului pen­tru toate câte mi-a dat mie?

Toată suflarea…
Evanghelia de la Luca (VI, 17—23): În vremea aceea a stat lisus la loc şes…

Psalmul 50

Slavă…, glasul al 2-lea:
Pentru rugăciunile cuviosului Tău Macarie, Milostive, curăţeşte mulţimea greşealelor noastre.

Şi acum…
Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curăţeşte mulţimea greşealelor noastre.

Stih:Miluieşte-ne, Dumnezeule, după mare mila Ta şi după mulţimea în­durărilor Tale curăţeşte fărădelegile noastre.

Glasul al 6-lea:
Cuvioase părinte, în tot pământul a ieşit vestirea faptelor tale, pentru aceasta în ce­ruri ai aflat plata ostenelilor ta­le, taberele diavo-leşti ai pier­dut, cetele îngereşti ai ajuns, a căror viaţă fără de prihană ai urmat, îndrăznire având către Domnul, cere pace sufletelor noastre.

C A N O A N E L E
Al Născătoarei de Dumnezeu-Paraclisul cu irmosul pe 6 
şi al Cuviosului pe 6

Canonul  Cuviosului   Macarie

Cântarea 1-a, glasul 1: 
Irmos : Dreapta Ta cea purtătoare…

Pururea fiind cu Dumnezeu, cu   toiagul   neadormitelor tale rugăciuni, pe Faraon cel gânditor,   cu   toată oastea lui îneacă-l rugămu-ne,   părintele nostru, ca să te mărim cu laude.

Rod bun din părinţi binecredincioşi născându-te, părinte Macarie, iar mai ales prin Sfântul Duh şi prin Botez renăscându-te, ai ajuns la măsura vârstei deplinătăţii lui Hristos.

Slavă…
Edenul încă de aici l-ai dobândit cu blândeţe şi smerenie vie­ţuind; unde acum locuind şi îndulcindu-te de faţa Stăpânului, stăruitor roagă-L pentru noi, sfinte Macarie.

Şi acum…, a Născătoarei
David mai întâi, strămoşul tău, împărăteasă te-a numit şi mun­te închegat, în care bine a voit Dumnezeu a locui cu trup ome­nesc. Deci şi noi, curată, Născă­toare de Dumnezeu te vestim.

Catavasie: a Praznicului

Cântarea a 3-a:
Irmos: Însuţi Cel ce ştii neputinţa…

Faptele tale pe pământ, pildă ne-au rămas, cuvioase pă­rinte Macarie; ca urmând ţie, să slujim lui Dumnezeu şi cu tine să ne odihnim în pământul celor blânzi, în vecii vecilor.

Moaştele tale nouă s-au făcut izvor pururea curgător de mul­te minuni şi tămăduiri; că boli­le năpraznice le alungă de la noi şi pe cei ce caută a ne pierde, îi dă pierzării, părinte, cu harul tău.

Slavă…
Armă bine-plăcută lui Dumne­zeu, părinte, ai aflat, că biru­ind pe vechiul vrăjmaş, cu traiul tău cel simplu, sub picioare ţi l-ai supus. Deci supune şi acum credinciosului nostru popor pe tot vrăjmaşul şi potrivnicul.

Şi acum…, a Născătoarei
Treime nedespărţită, un Dum­nezeu, Părinte, Fiule şi Preasfinte Duhule, se roagă Ţie Preacu­rata Maria cu cuviosul Macarie, miluieşte lumea Ta, care cu dreaptă credinţă Te laudă.

sedeAlna, glasul al 4-lea, podobie: Arăta-tu-Te-ai astăzi…

Sărăcia Domnului o ai iubit, urând bogăţia cea trecătoare; pentru aceea ai câştigat împără­ţia cea pururea veşnică. (de două ori)
Slavă… Şi acum…, a Născătoarei 
La noianul milelor tale Fecioară, năzuim cu îndrăznea­lă noi, robii tăi, şi cerem iertare de relele cele ce am facut, cu umilinţă rugându-ne pururea.

Cântarea a 4-a:
Irmos : Munte umbrit cu harul…

Raiul cugetând în minte, părinte Macarie, ale lumii desfătări întru nimic le-ai socotit, şi aici, în viaţa ta pe pământ în linişte petrecând, acum te îndulceşti de pomul vieţii cele veşnice.

Iisus Dumnezeu cu harul său umbrindu-te, El care a grăit prin prooroci, că aceia îi sunt iubiţi, adică cei blânzi, te-ai depărtat de bucuriile acestei lumi, ridicând cu bucurie jugul Lui.

Slavă…
Ceasul cel înfricoşător al ju­decăţii cugetând, întru suspi­nări neîncetat, ziua şi noaptea ai petrecut; şi cu posturi şi pri­vegheri trupul topindu-ţi, Macarie, prin smerenie ai surpat sprânceana lui Veliar.

Şi acum…, a Născătoarei
Eva cu neascultare de pom atingându-se, moarte a adus lu­mii ; iar prin ascultarea ta, iată roaba Domnului! viaţă veşnică lumii ai odrăslit, născând Fecioară pe Hristos Dumnezeu.

Cântarea a 5-a:
Irmos: Cel ce ai luminat…

Luceafăr luminat a toată lu­mea, părinte, te-ai arătat, căci după multe osteneli, ce ai săvârşit, har de mi­nuni ai primit; toată boala tămăduieşti, de la toţi cei ce nă­zuiesc la tine cu credinţă.

Minunată a fost viaţa ta, înţe­lepte părinte, minunată s-a arătat încă şi mutarea ta; minu­nată a fost şi aflarea ta, ieşind din adâncul pământului, ca o comoa­ră de mult preţ.

Slavă…
Ridicând din mormânt trupul tău cu cinste clerul Bisericii, tot po­porul cu bucurie sălta veselindu-se şi cu cântări şi laude 1-a dus în cinstita mănăstire a Saharnei, ca un dar primit de la Dumnezeu.

Şi acum…, a Născătoarei
Ieşiţi şi staţi de faţă toţi ritorii şi cei cu multe învăţături, de împletiţi Fecioarei cununi frumoase de laudă; că stă de faţă acum slăvind pe cei ce cântă cu dreaptă credinţă minu­nile ei.

Cântarea a 6-a:
Irmos: Pe proorocul Iona…

Laudă lui Dumnezeu să tri­mitem neîncetat, căci ne-a dat ocrotitor şi de bine făcător pe cuviosul Macarie: părinte, doctor şi de minuni făcător!
Auzi, părinte, pe fiii tăi, care te roagă neîncetat; vezi necazu­rile lor şi-i izbăveşte; întâmpină nevoia, dând la toţi bogată mila ta.

Slavă…
Unime în trei Ipostasuri, Trei­me nedespărţită, Părinte, Fiule şi Sfinte Duhule cel drept, miluieşte-ne pe noi cei ce ne închi­năm stăpânirii Tale.

Şi acum…, a Născătoarei
Duhul Sfânt umbrindu-te, Fecioară Maica Domnului, ai născut fără ispită de bărbat pe Dumnezeu şi ai rămas fecioară după naştere ca şi mai înainte de naştere.

Condacul, glasul 8
Cel, ce din pruncie lui Dumnezeu jertfă fără prihană te-ai adus, prin faptă bună, Macarie fericite, lucrător fiind al bunei credinţe, prin care te-ai făcut podoaba cuvioşilor şi cetăţean al cerului după vrednicie lăudat. Pentru aceasta strigăm către tine: Bucură-te,Macarie, părinte pururea fericite.

Cântarea a 7-a:
Irmos: Pe tine cuptor înţelegător…

Ieşind ca Avraam din patria ta, aivenit să ne cercetezi, ca un tată prea dorit, pe noi iu­biţii fiii tăi, ce eram de tot pier­duţi, de nenumăraţii vrăjmaşi şi de desele boli; şi de acestea de toate, ne-ai scăpat, sfinte Macarie.

Urmând lui Hristos, numai cu atingerea de cinstitul tău trup alungi toată boala celor ce cu credinţă vin şi de păcate îi curăţeşti, Macarie; deci cu un glas te lăudăm, săvârşind pomenirea ta.

Slavă…
Prin muncile grele la care erai pus, cuvioase, voiau să te oprească slujitorii cei vicleni de la închinarea cuvenită ce o aduceai lui Dumnezeu, dar neascultându-i, cântai totdeauna: Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

Şi acum…, a Născătoarei
Inima mea cea rănită de asuprelile celui viclean, vindec-o ca o milostivă, de Dumnezeu Născătoare, Preacurată Maică, ceea ce ai născut în chip de ne­grăit pe Cel ce S-a răstignit cu trupul pe Cruce.

Cântarea a 8-a
Irmos: Taina mai presus de minte…

Cheamă în taină sicriul tău, sfinte, pe toţi câţi păti­mesc în nevoi:  Cei ce sunteţi bântuiţi de duhuri rele, de fri­guri şi de ciumă, veniţi cu credinţă şi cu dragoste de vă atin­geţi de moaştele părintelui Macarie, şi fără de plată vă primiţi sănătatea.

Umpli de bună mireasmă du­hovnicească pe toţi din sicriul moaştelor tale. Pentru aceasta cu rugăciunile tale, îngroapă pe cei ce vor să ne dea pierzării în luciul cel fără de fund. Că sprijinitor al nostru te avem de la Dumnezeul părinţilor noştri.

Binecuvântăm…
Gura ta cea de Dumnezeu cinstitoare deschide-o şi fă ru­găciune pentru tot clerul Bise­ricii tale, pentru arhierei şi că­lugări, pentru preoţi sfinţitori şi pentru tot sufletul creştinesc; ca păzindu-se în pace cu solirea ta, să binecuvinteze pe Domnul întru toţi vecii.

Şi acum…, a Născătoarei
Eu sunt pomul cel fără de roa­dă şi mă tem de tăiere şi de focul gheenei. Deci milostiveşte-Te, Hristoase Doamne, şi mă miluieşte, că se roagă Ţie Fecioara Maica Ta şi al Tău preacuvios Macarie, dimpreună şi adunările sfinţilor şi cele fără de trupuri puteri gânditoare.

Cântarea a 9-a:
Irmos: Pe norul cel purtător…

Apropiindu-te acum de Hristos mai luminat şi mai curat, părinte Macarie, aduţi aminte de cei ce te pomenesc în rugăciuni cu credinţă, cerându-le iertare de greşeli şi unire cu Lumina.

Astăzi sfinţita Mănăstire a Saharnei prăznuieşte, chemând toată lumea la ospăţ duhovnicesc întru această pomenire a ta, sfinte, căci ţi-ai săvârşit măreaţa nevoinţă cu cuget viteaz.

Slavă…
Iisus Hristos Domnul, cu toţi cuvioşii şi drepţii şi cu toţi sfinţii au venit la al tău sfîrşit; sfinţii îngeri glăsuind cântarea cea întreit sfântă primindu-ţi sufletul; iar trupul ni 1-ai lăsat nouă, fiilor tăi, izvor de minuni.

Şi acum…, a Născătoarei
Minţile celor fără de trupuri, nu se pricep, o, Fecioară, a lău­da precum se cuvine minunea naşterii tale; dar ştiind dragos­tea ta ce ai spre fiii omeneşti cei muritori, am îndrăznit; ci primeşte-o dar, că spre aceasta şi cântarea o săvârşim.

Luminânda
Podobie: Femei auziţi…

Din mâina Ziditorului ai pri­mit, cuvioase, cununa osteneli­lor, şi în locaşul drepţilor te sălăşluieşti, Macarie, privind faţa Stăpînului, având desfătare cântarea cea îngerească şi întreit sfântă. (de două ori)

Slavă… Şi acum…, a Născătoarei
Pe tine Fecioară toţi proorocii te-au numit chivot, năstrapă, rug şi tăbliţă, cădelniţă de aur, sfeşnic şi masă, toiag şi munte netăiat; iar noi, fericită, după vrednicie, de Dumnezeu Născă­toare, te lăudăm.

Laudele 
Stihirile pe 4, glasul 1:
Podobie : Ceea ce eşti bucuria…

O, preaslăvită minune, ca un izvor de tămăduire se arată sfintele tale moaşte, părinte, căci ai făcut minuni chiar de la dezgroparea cinstitului tău trup, arătând prin aceasta darul lui Dumnezeu ce este asupra mănăstirii noastre, iar noi cu nevrednice glasuri aducem ţie cântări şi doxologii lăudând pe Domnul cel ce te-a mărit pe tine.

Afară de trup şi de lume prin fapte bune făcându-te vieţuitor, şi preamărind pe pământ cu viaţa ta pe Domnul slavei, părinte înţelepte, după vrednicie te-ai preamărit şi te-ai arătat prin El, dumnezeiesc izvor de tămăduiri.

Smerit, fără de răutate, blând şi fără vicleşug, lin fiind părin­te, mai presus de om cu adevă­rat, în trup stricăcios fără stri­căciune, locaş vrednic lui Dum­nezeu te-ai făcut, luând de la Dânsul daruri de tămăduiri şi nouă izvorându-le totdeauna.

Începătură de frunte a celor bune te-ai arătat şi pricină de mântuire, părinte Macarie; că viaţa din pruncie ţi-ai jertfit lui Hristos Dumnezeului nos­tru; pe Acesta roagă-L să dă­ruiască lumii pace şi cântăreţilor tăi mare milă.

Slavă…, glasul al 2-lea
Cuvioase părinte, din pruncie cu osârdie spre fapte bune nevoindu-te, te-ai făcut organ Sfântului Duh şi de la Dânsul lu­ând lucrarea minunilor ai în­demnat pe oameni să urască dulceţile trecătoare; şi acum, cu dumnezeiască lumină fiind stră­lucit, luminează şi gândurile noastre, părinte Macarie.

Şi acum…, a Născătoarei, acelaşi
Astăzi sfinţita Mănăstire a Saharnei, înalţă strigăt de bucurie către ceruri, mulţumind lui Dumnezeu pentru ocrotitorul cel tare ce i l-a dăruit. Şi noi toţi într-un glas cântăm: Bucură-te, fericite Macarie, întruchipare a smereniei şi făcător de minuni, lauda Saharnei şi al Moldovei apărător; roagă-te Preasfintei Fecioare şi Maicii Mântuitorului Hristos, să se mântuiască sufletele noastre.

Doxologia mare, ecteniile şi otpustul.

Apostolul din Epistola către Efeseni (IV, 7—13): „Fraţilor, fiecăruia dintre noi…” 
Evanghelia de la Luca (X, 16—22): „Zis-a Domnul ucenicilor Săi: Iată, Eu vă trimit…”

C H I N O N I C U L: 
Fericit bărbatul, care se teme de Domnul.