Binecuvântare Arhierească obștii monahale de către ÎPS IOAN, Arhiepiscop de Soroca și Drochia.

2:04, luni, 17 noiembrie, 2025

În ziua de duminică, binecuvântată de harul dumnezeiesc, când cerul părea să se unească cu pământul în rugăciune, Înaltpreasfințitul Părinte Ioan, Arhiepiscop de Soroca și Drochia, a poposit la sfânta mănăstire, aducând cu sine lumina lumii, Hristos, Dumnezeul nostru. Ca un păstor adevărat al turmei celei cuvântătoare, Înaltpreasfinția Sa a slujit Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie, unde glasurile îngerești ale corului s-au împletit cu rugăciunile obștii, iar Euharistia a revărsat asupra tuturor izvor de viață veșnică. În acele clipe sfinte, sufletele celor credincioșilor au fost ridicate spre cele cerești, amintindu-ne de jertfa Mântuitorului pe Cruce și de chemarea Sa la sfințenie.

După sfânta slujbă, Înaltpreasfințitul Ioan a rostit un cuvânt de învățătură ziditor, plin de duhul Sfinților Părinți, care a pătruns adânc în inimile enoriașilor ca o ploaie binefăcătoare peste pământ uscat. Vorbele sale, inspirate de Sfânta Scriptură și de tradiția ortodoxă, ne-au îndemnat la smerenie, la dragoste frățească și la statornicie în credință, amintindu-ne că Biserica este stâlp și temelie a Adevărului, iar noi, fiii ei, suntem chemați să fim lumină lumii.

Cu milă arhierească și recunoștință duhovnicească, Înaltpreasfinția Sa a decorat pe ctitorii și binefăcătorii sfântului așezământ cu medalia eparhiei de Soroca și Drochia „Icoana Maicii Domnului „Cu trei mâini””. răsplătind astfel osteneala lor jertfelnică pentru zidirea și înfrumusețarea casei lui Dumnezeu. Aceste semne de cinstire nu sunt doar podoabe pământești, ci mărturii ale dragostei lor față de Hristos și de Biserica Sa, care vor străluci veșnic în Împărăția Cerurilor.

Apoi, cu evlavie adâncă, Înaltpreasfințitul a săvârșit litia mică pentru adormita întru Hristos Schimonahia Maria, cea care a viețuit în sfințenie și smerenie, slujind Domnului cu toată ființa sa. Rugăciunile sale au invocat milostivirea lui Dumnezeu asupra sufletului ei, cerând iertare de păcate și odihnă veșnică în corturile drepților, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin.

Coroana acestei zile binecuvântate a fost urcarea Înaltpreasfințitului pe vârful stâncii Grimidon, unde, sub bolta cerului, a binecuvântat și a sfințit crucea cea nou instalată de ctitorii și binefăcătorii mănăstirii. Această cruce, ridicată ca un far al credinței, stă acum martoră a biruinței lui Hristos asupra morții, binecuvântând de sus întreaga obște și pe toți cei ce privesc spre ea cu credință. Prin stropirea cu apă sfințită și prin rugăciunile arhierești, ea a devenit semn al mântuirii, amintindu-ne că pe Cruce s-a săvârșit răscumpărarea noastră.

Fie ca binecuvântarea Înaltpreasfințitului Ioan să rămână asupra noastră, iar mănăstirea noastră să fie pururea loc de întâlnire cu Dumnezeul cel Viu.